Aranjamente florale nunta | Au trecut 11 ani
4503
post-template-default,single,single-post,postid-4503,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,select-theme-ver-1.6,wpb-js-composer js-comp-ver-4.12.1,vc_responsive

Au trecut 11 ani

Au trecut 11 ani de la călătoria care mi-a schimbat modul de a mă raporta la mine, la valorile mele, la timpul meu, la oamenii cărora le permit accesul în spațiul personal și la tot ce reprezintă viața mea.

 

Acum 11 ani funcționam în relații toxice atât în viața personală cât și în cea profesională. Printr-o conjunctură divină am ajuns în acel punct în care am decis că este momentul să las totul în urmă și să pornesc în necunoscut. Într-un fel sau altul simțeam că stările prin care treceam și oamenii cu care interacționam, în cea mai mare parte a timpului, ar trebui să se simtă  (să mă facă să mă simt) altfel, dar nu aveam cum să demonstrez asta, era doar o presupunere.

Într-o bună zi, Universul a trimis către mine o invitație. Eram invitată să petrec câteva zile pe un tărâm nou, să interacționez cu alte culturi și cu alte locuri.

Drumul până acolo părea, logic, imPOSIBIL! Prea departe, prea greu, prea scump, prea fără nicio garanție, dar am decis să încerc.

Am găsit o cale să cumpăr biletul de avion (am împrumutat bani de la o bună prietenă) m-am luptat cu demonii din capul meu care strigau încontinuu…Unde pleci? De ce? De ce să riști atât? Dacă ce vei găsi acolo te va dezamăgi? Dacă te rănești? Ce-ți lipsește? Tiparele mentale pe care le rulam de fiecare dată în acele vremuri erau unele total greșite și cu conotații negative.

Dar undeva, o fărâmă din sufletul meu a considerat că toată nebunia merită efortul.

Drumul până acolo a fost o peripeție în sine,  dar toată trauma (imaginară) a meritat pe deplin efortul.

Mi-am umplut valiza la refuz cu lucruri pe care le foloseam pentru a mă simți frumoasă și acceptată – tocuri, rujuri stridente, bluze decoltate, mărgele….multe, multe, multe și grele, grele, grele. Am ajuns într-un loc în care cerul era teribil de albastru și flori, multe multe flori și plante de toate felurile și de toate culorile. Părea ireal că la capătul Pământului există atâta frumusețe.

În acel loc am întâlnit oameni care zâmbeau, erau relaxați, care își îngrijeau atît corpul cât și sufletul lor, care trăiau în armonie. Oameni care erau fericiți să poarte lucruri simple, nestridente, organice.

Acela a fost momentul și locul în care am auzit cuvintele pe care le simțeam, dar refuzam să le transpun în viața mea – Esti talentată! Poți! Viața este despre mai mult! Armonie! Bună dispoziție! Plăcere! Iubire autentică! Libertate! Optimism! Univers! Benefic! Meriți! Tihnă!

În scurt timp, toate bagajele mele nu își mai aveau rostul. Am aruncat și  rujurile și tocurile și mărgelele. Am cumpărat o pălărie de foarte bună calitate (atât mi-am permis și atât am simțit că am nevoie), am pictat două căni de porțelan și am primit cadou o carte.

Am plecat din acel loc cu speranța că voi reveni foarte curând și pentru totdeauna, pentru că se simțea altfel, dar într-un fel sau altul, oricât de mult am încercat, an după an, nu a mai fost posibil acest lucru.

Cu sufletul rămas prin zări îndepărtate, tristă și deprimată, căci zilele de Martie nu sunt întotdeauna cele mai luminoase, am început să îmi desenez fiecare zi precum văzusem și simțisem acolo. Am început să curăț ce era în dizarmonie și să adaug în fiecare zi câte un mic grăunte de lumină în viața mea. Nu mai aveam nici o așteptare de la nimeni, nu mai simțeam nevoia să las oamenii toxici în viața mea, nu mai planificam nimic. Într-un fel sau altul m-am izolat și am început să îmi hrănesc sufletul cu oameni și lucruri care îmi plăceau….care îmi plăceau mult de tot, care îmi plăcusera dintotdeauna. Ce a urmat am tot descris și am tot povestit.

După ani și ani, uitându-mă în urmă am concluzionat că nu locul în care am ajuns era destinația ci mesajul pe care l-am recepționat în acel loc și felul în care m-am simțit acolo.

În 11 zile o să reajung în acel loc care într-un fel sau altul mi s-a părut cel mai frumos loc de pe Pământ. Mi-am dorit să reajung acolo pentru a întelege dacă chiar este cel mai frumos loc sau dacă  orice loc de pe Pământ este frumos atâta timp cât ești în armonie cu tine, cu oamenii cărora le permiți să guverneze în spațiul personal și cu viața ta.

O să vă povestesc curând..

Am așternut 11 gânduri  pe care, mai ușor sau mai greu, le-am învățat în toți acești ani!

În fiecare zi care se va scurge până la revenirea mea pe acele meleaguri o să aștern câte o învățătură!

No Comments

Post a Comment