Cel mai nereușit buchet, cea mai fericită mireasă

 

Petrecusem sute, mii de ore, aranjând buchete de mireasă. Ascultasem zeci și zeci de povești de iubire și mă bucurasem din tot sufletul pentru fiecare dintre miresele mele.

Mă simțeam în deplin control cu aptitudinile mele.

Intr-o dimineață de septembrie, am hotărît ziua în care Eu si El vom deveni o familie traditională.

Prima fereastră în programul nostru era o zi de octombrie. Am avut în permanență o atracție inexplicabilă pentru aceasta lună. Imi părea frumoasă și molcomă și matură și surprinzătoare. Luna în care se culeg ultimele roade, în care copacii dansează ultimul vals de culori înaintea reînceperii unui ciclu nou.

Era evident că avînd atata experiența, o sa-mi fie extrem de facil, sa îmi creez ,un buchet de flori pe care să-l port în acea zi.

Intr-un fel sau altul, în ultima perioadă simțeam că totul este despre florile pe care le cream și nu despre mine, iar eu imi doream ca acea zi să fie despre mine/despre noi și nu despre ele.

 

Rochia

Cu o seară înaintea evenimentului, viitorul meu soț a zărit rochia pe care o cautasem mult și bine prin magazine și cu care stabilisem(eu) să mă îmbrac. Cand i-am zărit grimasa de pe chip, aproape că am înghetat. Era evident că nu îi placea. Nu obișnuiesc să mă îmbrac conform așteptărilor celorlalți, dar urma o zi în care era firesc să ne simtim bine amandoi. L-am intrebat discret daca îi displace rochia, iar el a fost sincer….:( Era tîrziu, iar eu nu eram in stare să pun cap la cap o alta ținută și desigur nu ar mai fi fost timp pentru o noua achiziție. Am deschis împreună dulapul și i-am arătat singura rochie care se potrivea cât de cât cu evenimentul. Era rochia pe care o purtam la serile noastre de operă. A zâmbit și i-au sclipt ochii. Era despre momentele noastre…”Dar e o rochie veche in care m-ai vazut de atatea ori…” Cum alta varianta nu mai exista, am hotărît să nu mai pierd timpul și să mă prezint așa a doua zi.

 

Buchetul

A doua zi dimineață, am mers nerăbdatoare să îmi ridic florile comandate. Rar mi se întamplă să nu primesc ceea ce am comandat, dar întamplător sau nu, niciuna dintr florile comandate nu ajunsese în țară. Fie nu existaseră la bursă, fie fuseseră uitate pe undeva, fie ajunseseră deteriorate, fie culoarea nu era cea comandată. Sah mat! Mi-am umplut brațul de florile care erau în acel moment disponibile și am pornit în goana spre casă. Cred că o oră am încercat să combin plantele în fel și chip, dar nu mi-a ieșit. Nimic nu se lega, nimic nu se aseza, nimic nu era coerent.

Gândurile

Mai era foarte putin pană când trebuia sa merg sa finalizez pregatirile. Îmi venea sa plâng și regretam că îmi dorisem ca acea zi sa fie despre mine si nu despre ele. Intr-un fel simteam ca Universul imi auzise gandurile.

Au sosit părinții mei și au adus cu ei cîteva dalii din grădina de acasă. Cum nu aveam niciun fel de alta variantă, existau doua posibilități: fie mă prezentam fără buchet (aș fi șocat pentru a nu știu cîta oară), fie purtam o dalie de acasă. Am ales aceasta variantă, dar am mai prins în fugă lângă ea, câteva frunze de eucalipt, care aveau o simbolistică deosebită pentru mine (o să explic de ce, în scurt timp).

Clipa

Am ajuns, m-am bucurat de EL, de oamenii dragi care ne-au fost alaturi, de moment, de tot.

Nu știu dacă am vazut vreodata un buchet mai necoerent, dar cu siguranță eu am fost una dintre cele mai fericite mirese!

Si pana la urmă, acea zi nu este despre rochie, despre pantof sau despre buchet. Este despre voi doi si despre energia voastra!

 

Pilde pentru viitoare mirese

Alegeți cu grijă gândurile, chiar dacă nu le rostești, într-o forma sau alta Universul găsește o cale sa le îndeplinească!

Nu este o tragedie dacă nu porți o rochie nouă în acea zi! Contează mai mult să fii autentică!

Nu iți consuma energia incercand să repari ceva! Contează ce simți in acel moment nu cum se așează lucrurile!

Bucură-te de clipă!