Intrebari, Pui de om, Plecarea

 

A fost multă liniște pe paginile mele in ultimii ani, dar absenta a fost motivata de trei motive importante si doar acum am simțit nevoia sa povestesc

întrebări

……a existat o perioada  in care am simțit ca spusesem tot ce îmi doream din punct de vedere creativ si vizual in domeniul florilor. După aceasta perioada mi-am dorit sa explorez si alte forme de exprimare vizuala. Mi-am dat timp sa caut, sa experimentez, sa încerc, sa mă gândesc si sa mă rezgandesc (vezi articolul anterior), sa îmi trăiesc căutările in tihna, sa mă ascund.

 

puiul de om

Când in sfârșit mă așezasem confortabil ……după vreo 3 ani de încercări si de experimente, la 42 de ani….într-o dmineata de sfârșit de decembrie, am găsit in grădină un trandafir….l-am luat cu mine, m-am bucurat de el si m-am mirat de el tot drumul, pana la București….oare ce este cu acest trandafir?….

 

la vreo 3 saptamani, dupa o perioada de stări nu prea plăcute, am aflat ca un pui de om își dorea sa ii fiu mama……o sa povestesc într-un articol despre experiența mea de mama….căci eu am fost absorbita complet de experienta maternității si mi-a luat câțiva ani pana sa ajung in punctul in care sa îmi mai doresc „lucruri” din punct de vedere profesional…de fapt, pana sa pot sa îmi mai doresc

Si in momentul in care am ajuns într-un echilibru fragil…”am născut” o alta provocare…căci mințile noastre sunt cele care plăsmuiesc primele, după care trebuie sa si înfăptuim

ce-ar fi sa trăim mai aproape de natura?

Nu mi-am dorit niciodată sa plec din România. Pur si simplu nu am avut acest impuls niciodată. Mi-a plăcut mereu România si m-am simțit perfect acasă, deși mi-a plăcut si experiența de a explora si alte ținuturi.

Uneori, când vizitam prieteni in Franța, in Marea Britanie sau in Olanda, mă mai lăsăm purtată de plăcerea de a-mi imagina cum ar fi sa trăiesc in locuri cu străduțe, cu case frumoase  fără perdele la ferestre, cu arhitectura superba, cu multe obiecte de lemn si aproape de natura, dar de fiecare data când mă întorceam acasă si intram in iureșul specific Bucureștiului (care mie mi-a plăcut întotdeauna) îmi trecea acest gând..

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pana când, într-o zi, soțul meu a fost ofertat de o companie din afara țării si după tatonările de rigoare si după un proces de câteva luni de decizii si de examene, am hotărât sa experimentam traiul in alta tara….

Zis si făcut…eu odată ziceam „Da, vreau”, dar cum mă întorceam acasă, ma napadea lista interminabilă de întrebări fără răspuns, de incertitudini si de frici…plus ca „proiectele pe care le aveam, mă țineau întruna legată de România…pana într-o zi in care soțul meu a fost acceptat in Colegiul Medicilor din Franța, iar eu la numai câteva zile, am primit un răspuns final din partea unei companii cu care aveam un contract lunar de realizare de conținut vizual pentru rețelele de socializare, de finalizare a contractului….si așa, in mai 2023, legătură mea ombilicala cu România, a fost ruptă, soțul meu a plecat la noul job, iar eu am rămas sa finalizez micile proiecte in care mai eram implicată in România….

 

Câteva luni am locuit separați si a trebuit sa organizam plecarea si in toamna anului 2023 am plecat si eu cu fetiță. Pentru mine a fost o plecare destul de grea. Am plâns tot drumul si m-am întrebat oare de ce fac lucrul acesta la 45 de ani după ce in România avusesem multe satisfacții si o viața de calitate.

Am ajuns într-o casa goală, plină de cutii, la poalele Alpilor, cu o grădină mare…mi-a luat o singura noapte sa mă liniștesc căci confortul de a mă trezi in cântece de pasarele si sa pot cobora in grădină casei mele au fost suficiente..

 

 

Despre ultimele șase luni in Franța o sa povestesc intru-un alt articol

Am ajuns in punctul in care îmi doresc sa las aceste gânduri scrise undeva, căci in sfârșit mi-am pus gândurile in ordine, îmi doresc sa mă reconectez vizual cu voi, îmi doresc sa reîncep sa mă exprim vizual, in diverse forme căci acest lucru, îmi aduce satisfacție si de asemenea îmi doresc ca fetiță mea sa poată sa citească într-o buna zi, despre toate experiențele noastre, așa cum au fost trăite ele.

Pe curând